Luna trecută, oamenii de ştiinţă de la Conservation International (CI), WWF-Indonezia, Hubbs Sea World Research Institute şi Universitatea de Stat din Papua au inserat cipuri RFID în 30 de rechini-balenă din Parcul Naţional Cendrawasih din Indonezia, acolo unde giganticii peşti vin an de an pentru a se hrăni cu peşti.
Mark Erdmann, consilier al proiectului de cercetare marină desfăşurat de CI, afirmă că aceste cipuri RFID „nu au mai fost niciodată folosite pe animale gigantice ce navighează nestingherite oceanul”, deoarece nu pot fi citite decât cu ajutorul unui aparat care trebuie poziţionat în apropierea lor. Cercetătorii au decis să facă acest pas pentru că rechinii se întorc în mod repetat în acelaşi loc, pentru a putea consuma peştii ţintiţi de pescarii din zonă.
Oamenii de ştiinţă au presupus că rechinii-balenă se hrănesc în mare parte cu plancton. Un film realizat recent de cei de la CI a arătat însă că aceşti peşti uriaşi, de dimensiunile unui autobuz, se hrănesc şi cu peştii capturaţi de pescarii indonezieni în plasele lor.
Erdmann afirmă că rechinii au devenit în ultima vreme „prea prietenoşi cu aceste plase de pescuit”, ajungând în anumite cazuri să devină captivi şi să fie nevoie de intervenţia voluntarilor pentru a-i elibera. Acum, cercetătorii au apelat la pescarii din zonă, rugându-i să schimbe plasele folosite pentru a preveni repetarea acestor cazuri.
Pentru că rechinii-balenă au început să vină tot mai des în Parcul Naţional Cendrawasih, aceştia au devenit foarte populari în rândul publicului, iar autorităţile indoneziene au decis în această lună să-i declare specie protejată. Acţiunea guvernului este importantă, deoarece Indonezia este cel mai mare exportator de rechini din lume.
Cercetătorul-şef al CI, Greg Stone, consideră că „rechinii-balenă sunt un ambasador excepţional pentru toţi ceilalţi rechini. Ei nu rănesc pe nimeni, astfel că sunt un punct de care oamenii pot începe să studieze rechinii, pentru a înţelege rolul esenţial pe care aceştia îl au pe Terra”.
Sursa: Washington Post